STEM IN THE LIFE- Proiect Erasmus+  finanțat din fonduri europene, nr. 2020-1-ES01-KA229-082030_5

Perioada de desfășurare: 01.09.2020-31.09.2023

Școli partenere in proiect:

1. IES VILLA DE VALDEMORO SPANIA- instituție coordonatoare
2. E.S. La Arboleda - SPANIA
3. SUGS "Zef Lush Marku" – Skopje- MACEDONIA DE NORD
4. ZespoI Szkol Ogolnoksztalcacych nr 5 IV, Liceum Ogolnoksztalcace z Oddzialami Mistrzostwa Sportowego im. Marynarzy WOP- POLONIA
5. Colegiul National ''Spiru Haret'' - ROMANIA
6. KARAMAN LISESI – TURCIA

Scopul proiectului:

Proiectul își propune să îi ajute pe elevi să conștientizeze importanța tehnologiei în lumea secolului XXI, când copierea genetică, roboții artificiali, avioanele fără pilot, microcipurile și multe altele, pe care le-am urmărit în filmele științifico -fantastice cândva, au devenit realitate. Dobândirea abilităților din secolul XXI studenților noștri în domeniul științei, matematicii și tehnologiei este una dintre prioritățile programelor Uniunii Europene și ERASMUS +.

În acest proiect, elevii noștri vor deveni mai creativi, își vor dezvolta abilitățile de comunicare, curiozitatea intelectuală, și gândirea critică, împreună cu cele legate de programare și științe. Activitățile proiectului se bazează pe schimbul de bune practici între partenerii de proiect și pe adaptarea tuturor activităților la toate școlile. „Atelierele de design” din proiect ajută la crearea unei noi abordări educaționale care pune accent pe cooperare interdisciplinară, gândire sistematică, deschidere către comunicare, valori etice, cercetare, producție, creativitate și capacitatea de a rezolva probleme.

Pentru a afla mai multe detalii, vă invităm să urmăriți site-ul proiectului: https://steminthelife.com/ro/ 

FILE DE JURNAL ALE PROIECTULUI ERASMUS +- STEM IN THE LIFE

Nr de referință: 2020-1-ES01-KA229-082030_5  

JURNAL MOBILITATE ERASMUS+ Proiectul STEM IN THE LIFE octombrie 2021

(preluat d epe site-ul dedicat proiectului: www.steminthelife.com )

Liceul El Arboleda este situat în regiunea Alcorcon, nu departe de Madrid (în regiunea Community of Madrid). Profesorul coordonator- domnul Jose Manuel Garcia Gonzalez, este profesor de filosofie și scriitor. Pe tot parcursul vizitei, atât Jose Manuel, cât și colegii săi ne-au întâmpinat călduros, bucuroși că suntem în sfârșit împreună, în proiectul amânat cu un an. Domnul director, profesor de limba engleză- Juan Carlos Gonzales Mohino Barbero, ne-a însoțit la unele activități, și ne-a înmânat la sfârșitul săptămânii Certificatele de Mobilitate Europass.

Școala: IES EL Arboleda instruiește un număr de aproximativ 1000 de elevi în specializările: real, științe, socio-umane, dar și formări profesionale în domeniile: frizerie, arta vizuala (cinematografie și televiziune), spa (masaj și fizioterapie), editare video. În imagini, veți putea vedea nivelul de dotare, în special pentru formările profesionale. Banii pentru aceste echipamente de calitate vin de la autoritățile locale și ministerul învătământului. Școala deține un studio de înregistrare, un mic platou de filmare, saloane de frizerie și centre de spa și sauna. În vremuri pre pandemice, oameni de afara, profesori sau părinți, îndeajuns de curajoși, se lăsau pe mâna viitorilor frizeri, coafori sau maseuri. Ni s-a spus că nu “s-au depus plângeri” și “nimeni nu a fost rănit în timpul filmărilor”. În momentul în care echipa de coordonatori și profesori din cele cele 5 tari participante am intrat în clădire, am remarcat cu bucurie decorarea intrării cu steagurile țărilor participante. Un mic spectacol de bun venit a fost realizat cu sprijinul unor elevi ale căror hobby-uri sunt vioara, flautul, muzica, în general. Biblioteca este înțesată cu titluri de scriitori spanioli, dar și străini. În cabinetul de muzică, la pian, am dorit să fac să răsune muzică românească. (un mic fragment din “Brâul”, de Tiberiu Brediceanu). În vizitele la clase, am dat și peste o elevă româncă, care s-a bucurat să schimbe cu noi câteva cuvinte. Profesorii ne-au lăudat elevii români, care, spun ei, se integrează rapid, învață repede și bine limba spaniolă, și sunt foarte ambițioși. În afara orelor de curs, elevii au tot felul de preocupări, iar afișele din școală dovedesc cu prisosință acest lucru. Spectacole ca Mamma Mia, sunt montate în școală. Alături de elevi, pe scenă participă și profesori ai școlii. Pe holurile școlii, tablouri cu absolvenți, proiecte diverse, anunțuri.

MUZEUL MUNICIPAL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ ȘI STICLĂ- ALCORCON, SPANIA

Acest muzeu la sticlei, sau “MAVA” cum este supranumit, adăpostește un număr impresionant de lucrări originale din sticlă, smalț, diamant prelucrat, sticlă laminată. Metodele sunt din cele mai variate, iar formele și ideile, năucitoare. Inaugurat la sfârșitul anilor 90, acest muzeu și-a lărgit considerabil numărul de exponate. De secole, sticla a fost prelucrată termic și manufacturată pentru uz casnic. Mai târziu, transparența sticlei, fragilitatea și magnetismul ei au atras elevi, profesori, studenți, colecționari, ghizi, critici, proprietari de galerii și bineînțeles, artiști. Mai mult decât un simplu material de artă decorativă, sticla, este acel material obedient, și deseori imprevizibil, care îi dă creatorului artist mult căutata libertate de creație. Artiști germani, belgieni, americani, italieni, cehi, mexicani, polonezi, portughezi, danezi sau spanioli, aduc prin lucrările lor, majoritatea donate, un strop de fericire ascunsă tuturor celor care trec pragul acestui muzeu. Pionierul spaniol în prelucratul sticlei- Joaquin Torres Esteban, este cel care a descoperit și promovat tainele sticlei laminate. Sticla de Murano, cu secretul fabricării sale tăinuit de secole, este prezentă în lucrările expuse la MAVA. Printre autorii străini, am descoperit și un artist de origine română- Edward Leibovitz, care a creat și trăit ulterior în Belgia. M-a impresionat lucrarea artistei ungare Maria Lugossy- Nașterea lui Venus, și absolut toate lucrările artiștilor japonezi. Pentru cei care se întreabă care e legătura dintre STEM/ STEAM ( Science, Technology, Engineering, ART, Mathematics), și acest muzeu, lucrarea “Los ojos hablan mas que la palabras” ( The eyes speak louder than words”), creată de artista japoneză Kazue Taguchi, poate constitui un răspuns. Lucrarea e alcătuită din două părți. Prima parte, din seturi de oglinzi atent înclinate ( fizică și matematică la greu, nu glumă), reflectă simultan gura unui vizitator de înălțime medie. În cea de-a doua parte, bucățile de oglinzi, reflectă simultan ochii privitorului. Chiar și cu măștile pe față, ochii nu ne pot vreodată trăda. Iar această lucrare fantastică poate fi un motiv solid de a vizita acest muzeu. Ghidul, un localnic voluntar, a fost extrem de amabil, oferind explicațiile cerute. Oricum, toate lucrările sunt însoțite de un cod QR care permite vizitatorilor sa exploreze universul artistului, să vizualizeze în propria limba explicațiile. Bonusul nostru, al profesorilor participanți la primul kick up meeting al proiectului #Steminthelife, a fost atelierul de jucat cu sticla.

Once upon a time, there was STEM….

When I was in primary school, I started taking part in ICT lessons. We were taught how to do simple tasks on the computer, like customizing the user interface and writing in Microsoft Word. Later, I learned how to use Excel and build tables using functions. They were pretty much basic skills that everyone should possess in the 21^th century.

Eventually, I discovered an even deeper branch of computer technology, that is programming. It’s about the most fundamental you can get, besides making a processor work. The average person might be astonished when learning a programming language, just as I was, but soon I realized that this is actually the simplest part. A programming language is more or less an actual language like English, Spanish etc. The only difference is that you ‘speak’ to a device, not a person. Considering that, I reckon that everyone can learn to code, even with online tutorials only.

That being said, I believe programming is fun and useful, although it can get quite difficult depending on what you want to achieve, but when you get that wonderful feeling after having understood the most basic operations that take place within our computers, it’s really worth it. All these years, I have learnt sciences are but a never-ending beautiful story….(George Melintioi, 8^th grade)

STEM: from the playground to the lab

It all started when I was little: I was stirring leaves and flower petals from my grandma’s backyard when my passion for science started. I noticed how the colors of my “magic potion” changed and I was indeed mesmerized, but I didn’t think much of it; at that point, it was all simple, irrefutable magic. Until recently, anyway. While picking my high school profile, I had an epiphany: what I liked to call creativity, I can now easily call career and, above all, passion. 

Everyone should get the chance to discover what they like. That’s why it is crucial that schools provide professional equipment for their students to feed their curiosities by experimenting. 

Experimenting is the starting point in every field, especially STEM-related. Let’s consider Thomas Edison’s case: it took him 1000 unsuccessful attempts to conceive the light bulb before permanently changing our world for the better. Then why not let children discover and use their potential to create something groundbreaking? 

The uses of STEM are ubiquitous and they are what made us evolve as human species. Whether we talk about researching a wonderworker cure or an instrument that ends climate change, we should encourage students to be creative and get out of their comfort zone. (Popescu Natalia, 10 E)

Science Technology Engineering and Mathematics. Four different but strongly linked fields that always found their way into my life. Ever since I was in grade school I was interested in science, more so in the biology part, specifically botany, I assume because of my father’s background in agriculture. As for technology, I was pretty much raised near electronics such as televisions or computers to, more recently, smartphones. My relationship with mathematics was always good, I was taught from a young age not to fear it and, somehow, I grew to enjoy it. Engineering is the most important area from the 4 mentioned, therefore I left it for last.

In the 9^th grade I decided to join my high school robotics team -Robo Sapiens- with the intention of bringing what I can learn from my father’s experience (in more automotive related mechanics) to the workshop and become a valuable member. Now 18, I devoted most of the past three to four years to the Robo Sapiens team, participating in many competitions.

If I were to draw a conclusion based on my past experience working alongside my fellow team members, I would say that the best way students of any age can experience the STEM culture is what the robotics team competitions are doing: form teams and approach topics that they consider relevant, reach out to teachers and mentors -not the other way around- and learn from their mistakes while forming long-lasting friendships and improving their social skills. I do see the merit in having dedicated STEM courses, and I believe they belong to colleges and universities, where they are taught already. (Gabriel Stanciu, 12 E)

„STEM have always represented a huge part of my life, ever since I was a child”. It started as learning what multiplication is to coding and learning formulas, and during this time, I never stopped loving them!

STEM in my life

New technologies had a great impact on our lives. In the past, numbers and calculations were only used for the most basic things, such as counting the sheep from a herd. Now, STEM education is present in all students’ every-day life, not only preparing us for a digital future, but also developing both our brain and our critical thinking skills.

In my case, it all started when I was in first or second grade. I became passionate about maths: it was, as we may call it, “love at first sight.  Not only that I didn’t find it difficult, but it was an exact science! After all, there is nothing subjective about fact that “1+1=2”.

So, the more I learned, the more I felt that this school subject became my favourite one. Moreover, even though it may sound crazy, the exercises that I like the most are the ones I work on for a really long period of time before I manage to solve them. That’s because I feel that there is a whole “journey”: after multiple tries, I finally get where I am supposed to; this gives me a feeling of satisfaction, of joy. As a consequence, I learned that if you try hard enough, you shouldn’t ever give up until you succeed.

To conclude, I feel that now “maths” is part of who I am; it helped me evolve as a person and realize that sometimes you just have to see things from a different perspective. (Daria Ciocanescu, 10^th grade)

A journey alongside STEM

I am a curious little thing by nature, or that’s how I would like to describe myself. Often, I was told that “curiosity killed the cat”, in this case an analogy in which the cat is supposed to resemble me. Can you imagine that? Me: a human and a cat at the same time? Neither can I! Therefore, I kept researching and looking to learn new things every day.  

Growing up, my father used to repair all sorts of things, it fascinated me to the point where our conversations would always end up with me asking him to explain how one mechanism works. As boring as it might sound, I cherished every little moment in which I got to talk to my father about system and the physics laws that got them working. He is one of the few pillars in my life that didn’t discourage me or try to talk me out of pursuing my dreams in a Stem related career.

Over time I started to compare myself to other children around me; How they talked or carried themselves, what was their attitude towards some specific subjects. I came to the conclusion that I didn’t share the same opinions like them, I enjoyed most of the periods that they despised in school: science, technology, engineering and math. Fearing that I might be ostracized, I adapted to blend in. It was a constant battle between me, my unique self and a social mask I have created in order to protect myself by suppressing the only things that I truly loved. As years passed by, I grew more distant to stem subjects and what they stood for. I still excelled at those subjects in school and never lost touch, but the fire that kept me going was dim-lit soon to be out.

Somehow, Stem found me again in high school, when I agreed to join a robotics club, where I met the most amazing people who shared my devotion and adoration for the four particular disciplines. I can already see the differences that these topics made into my life and how they helped me improve, not only by expanding my horizons using educational platforms to learn, but also sharpening my communication skills and forming long-lasting bonds.

Even though I still have a long way to go and a lot more to learn, I will keep persuading my dreams as well as doing what I enjoy the most, as should everyone else. (Isabela Gaspar)

STEM IN THE LIFE- SKOPJE, FEBRUARY 2022

Spiristi in Skopje- Macedonia de Nord
6-12 februarie 2022

Întâlnirea primă între elevii din școlile partenere în  proiectul STEM IN THE LIFE, s-a desfășurat după un an de stand-by, în localitatea Skopje, Macedonia de Nord, între  06-12.02.2022
Împreună cu parteneri din țările înscrise în proiect – Macedonia de Nord (țara gazdă),  Spania – IES Valdemoro, Spania-  IES La Arboleda , Turcia- Karaman Licesi, elevii spiristi au petrecut o săptămână memorabila, învățând, proiectând afișe digitale, relaxând-se, câștigând experiență in proiecte Erasmus+.
Prima zi de activități a cuprins o vizitare a școlii Zef Luch Marku, întâlnirea echipei de profesori STEM, a echipei manageriale, prezentarea pe echipe a elevilor. Elevii noștri aflați în mobilitate: Bianca Ghergulescu ( clasa a VII-a), Călin Victor Matei ( clasa a VIII-a), Popescu Natalia ( clasa a X-a), Voicu Maria ( clasa a XI-a) si Stanciu Gabriel (clasa a XII-a), le-au propus colegilor din cele 4 țări participante, un joc de anagrame pornind de la cuvinte STEM. Din păcate, din cauza pandemiei, echipa din Polonia nu a putut participa fizic. În după amiaza primei zile, am fost însoțiți de elevi voluntari în orașul capitală, unde am vizitat Old Bazaar, și Cetatea Kale.
Cea de-a doua zi a săptămânii a presupus o continuare a atelierelor elevilor, care de această dată au început să lucreze în programul Microsoft Publisher, în echipe mixte, un afiș digital în proiect, cu elemente integrative specifice. În partea a doua a zilei, a urmat o vizită la Muzeul Maicii Tereza din Skopje, și una la Muzeul de Istorie Naturală a Republicii Macedonia.
În ziua a 3-a, a avut loc o vizită culturală integrativă la Stațiunea de schi Popova Shapka, aflată în afara orașului, și la Moscheile  monument din regiune (Painted Mosque si Arabati Baba Tekke)
În ziua a 4-a a vizitei, elevii au continuat colaborarea pe echipe pentru crearea produsului final. Lucrările au fost expuse și pregătite pentru votare. Aceasta s-a desfășurat transparent, a avut criterii precise. Ultima zi a săptămânii a fost consacrată evaluării săptămânii, a muncii elevilor, dar și festivității de premiere.
După săptămâna de muncă, a sosit și timpul relaxării- s-au desfășurat meciuri amicale de baschet și volei, între echipele din țările participante. Această activitate s-a bucurat de aprecierea unanimă a elevilor, dar și a profesorilor care au acceptat să joace în frumoasa sală de sport a liceului Zef Lush Marku.
În partea a doua a zilei, ne-am plimbat prin orașul vechi, am admirat partea centrală a lui, ne-am luat rămas bun de la gazde și entuziaștii elevi voluntari macedoneni, la o petrecere de seară realizată la hotelul unde eram cazați.
În săptămânile care urmează, vor fi create și selecționate mini-grupurile de lucru, astfel încât toate atelierele și activitățile de învățare să se desfășoare conform planificării. Bunele practici privind lucrurile în echipă vor fi făcute vizibile pe site-ul proiectului și paginile media.

 STEM IN THE LIFE- GDANSK- POLAND, MARTIE 2022 

ZIUA 1: În prima zi a vizitei în Polonia în cadrul proiectului STEM IN THE LIFE Erasmus+, am mers la școala parteneră din proiect: ZespoI Szkol Ogolnoksztalcacych nr 5 IV Liceum Ogolnoksztalcace z Oddzialami Mistrzostwa Sportowego im. Marynarzy WOPschool cu tramvaiul. Aceasta avea să fie o călătorie zilnică, care ne permitea să traversam orașul matinal rapid, într-un mod interesant. După ce am fost primiți cu căldură de conducerea al școlii, am fost duși într-un tur al ei de către profesorul de geografie. Școala este mare, cu un design interior modern și există multe săli pentru diverse activități. Beatka, doamna profesoara coordonatoare poloneză ne-a spus că școala are aproximativ 300 de elevi. Deci, o școală mai mică din punctul de vedere al populației de elevi decât a noastră, dar de o dimensiune impresionantă.
          La scurt timp după, au început activitățile STEM. Am fost puși în grupuri diferite și nimeni nu „pica” în grup cu cineva de la școala lor. Ni s-au dat kituri Arduino și hârtii cu instrucțiunile. Am socializat și ne-am cunoscut și apoi am început să lucrăm împreună. Ne bucuram să vedem rezultatele după fiecare aplicare, sau pas mărunt. Apoi, fiecare grup și-a prezentat școala și țara, și am făcut o fotografie mare de grup.
          Am fost apoi să luăm prânzul la Perla Baltyku – un restaurant tradițional, un loc cunoscut în zonă pentru specialitățile sale delicioase. Când am terminat de mâncat, ne-am dus într-o clădire interesantă – Centrul de Solidaritate,  un muzeu despre vremea comunismului polonez. Mi-a plăcut ghidul, care a fost foarte drăguț și a prezentat informațiile într-un mod atractiv. Muzeul a fost proiectat într-un stil modern și avea și multe zone interactive.
          În drum spre hotel, am vorbit cu grupul despre frumoasele clădiri tradiționale – înalte, cu un acoperiș ascuțit. Am ajuns la hotel și ne-am odihnit puțin. Seara, am luat prima cină cu toți colegii din celelalte țări și am vorbit mult despre școlile din țara noastră, sistemul de învățământ, profesori și elevi. În cele din urmă, în jurul orei 23.00. ne-am întors la hotel unde am adormit instantaneu, și chiar am dormit buștean! Învățasem atât de multe lucruri noi și admirasem peisaje frumoase din Gdansk. Centrul de Solidaritate este un loc pe care sincer cred că nu îl voi uita vreodată! (Irina Necula, CNSHB, clasa a VII-a)
 
                                                             
Ziua 2 a experienței noastre uimitoare
 
După cum pot spune despre fiecare zi petrecută în Gdansk, marți a fost una dintre preferatele mele. Ne-am început ziua devreme: am luat micul dejun la 7.30 și am plecat la școală la 8.00. Când am ajuns acolo, ne-am împărțit în aceleași echipe ca și luni și am continuat să lucrăm la programarea robotică. A fost foarte distractiv și interesant să lucrez cu echipa mea (Ilirida, Deniz, Laura și Monir), deoarece am avut șansa să vedem cum funcționează unele componente și fire ale kitului de robot, cum să schimbăm codul primit pentru a putea schimba traiectoria robotului. În plus, am vorbit mai mult decât luni și am început să ne cunoaștem mai bine. În afară de a învăța lucruri, programele Erasmus îți oferă cele mai bune ocazii de a-i cunoaște pe ceilalți din atât de multe perspective: culturală, personală, academică…. În plus, pot spune cu siguranță că după această activitate, mă simt mai aproape de obiectivul de a reuși să fac două lucruri importante pentru mine: construirea și programarea unui robot. După prânz, ne-am întâlnit cu ghidul în centrul orașului. Nu numai că am văzut o mulțime de clădiri uimitoare, dar am învățat și un pic de istorie. Cel mai impresionant fapt este că, deși o mulțime de clădiri au fost distruse în timpul războaielor mondiale, oamenii din Gdansk au găsit puterea și hotărârea de a le reconstrui conform planului original al orașului, folosind arhitectura și magnifica artă tradițională. Ne-am încheiat turul cu o vizită la Teatrul Shakespeare. Acolo, lăsând deoparte designul interior minunat, am avut șansa să stăm efectiv în teatru și să-i admirăm aspectul. Am aflat că scena poate fi schimbată și mutată în funcție de spectacol: pentru un concert, o piesă de teatru sau chiar un fel de show de lupte de box. De asemenea, ghidul ne-a povestit câteva fapte amuzante despre oamenii care mergeau la teatre în epoca elisabetană: obișnuiau să bea acolo mai multă bere decât orice altă băutură. Bineînțeles, trebuiau să folosească toaleta, dar din moment ce nu puteau ieși pentru a se întoarce mai târziu, trebuiau sa termine treaba acolo. Greu de imaginat miasmele si atmosfera acelor timpuri… Ni s-a spus că, deși se cunoaște mei puțin, acest teatru este singurul din lume cu acoperiș care se deschide. Întoarsă acasă, am aflat de la familia mea că și Teatrul Național din București are o sală de teatru asemănătoare cu acoperiș deschis. E extraordinar că arhitectura din zilele noastre se îmbină atât de frumos cu tehnologia. La sfârșitul acestei zile incitante și agitate, fiecare grup a decis cum să-și petreacă restul serii. Indiferent ce am decis, a fost perfect, astfel încât toți ne-am distrat de minune! (Daria Ciocănescu, CNSHB, clasa a X-a)
 
Oameni și mașini
 
Miercuri, am vizitat mai întâi Centrul Hevelianum, un centru modern de știință și tehnologie, care promovează, de asemenea, moștenirea culturală și moștenirea istorică. Centrul ne-a fost prezentat de un ghid, care ne-a arătat câteva dintre experimente și ne-a explicat cum funcționează. După aceea, am fost încurajați să descoperim singuri diverse setări și cum funcționează ele. Făcând acest lucru, am înțeles cum forțele fizice acționează și reacționează asupra diferitelor obiecte, prin experimente mecanice care implică vibrații, descompunerea forțelor pe planuri înclinate, energie cinetică, aerodinamică și scripete. A doua parte a vizitei a constat într-un atelier de imprimare 3D. Ghidul nostru a explicat mai întâi cum funcționează procesul de imprimare 3D și ce obiecte pot fi imprimate 3D, de la bucăți mici până la case întregi. Apoi, am fost împărțiți în două grupuri de lucru pentru a realiza manual o navă spațială din straturi de carton, imitând procesul de imprimare 3D. A doua vizită a zilei a avut loc la Universitatea Politehnică din Gdansk, unde un profesor ne-a explicat partea software a imprimării 3D și a folosit o aplicație software de modelare 3D pentru a proiecta un cilindru gol.
După prânz, am mers la plajă și ne-am distrat pe litoralul baltic. Acest moment a fost începutul prieteniei noastre cu echipa Macedoniei de Nord. I-am învățat câteva cuvinte și expresii românești, am glumit și ne-am distrat pe cinste.
În continuare, ne-am îndreptat spre Olivia Star Tower, ajungând să vedem pe drum niște case vechi superbe, dar și moderne, printre care Krzywy Domek din 2004 (denumirea poloneză pentru „Casa Răsturnată”), străzi și cartiere frumoase din Sopot, oraș de lângă Gdansk. Odată ajunși la Olivia Star Tower, am luat liftul până la etajul 32 și am admirat priveliștea de acolo. Clădirea are un design interior și exterior uimitor. Apoi, am intrat în Grădina Olivia, care e practic o cameră imensă cu plante și copaci peste tot, unde poți să mănânci sau să bei ceva; era și muzică live, iar solista a cântat „la mulți ani” unuia dintre profesorii de spaniolă, care împlinea 32 de ani. Seara, echipa noastră a luat cina într-un loc foarte drăguț din centrul orașului. (Maria Dinu, CNSHB, clasa a VII-a)
 
 
TIMPURI ȘI VREMURI
Joi a fost o zi lungă, plină de excursii interesante în locuri istorice de neuitat, vreme însorită și caldă, oameni primitori dornici să ne arate cele mai venerate monumente ale lor și, ca de obicei, echipa noastră veselă dornică să învețe lucruri noi și să se distreze. Elementele perfecte pentru a avea o zi reușită și interesantă!
Ca întotdeauna, ne-am trezit destul de devreme la 6:30 AM. După micul dejun, ne-am urcat în autobuz și am început ziua de explorare în jurul orașului nostru gazdă, Gdańsk. După o scurtă călătorie de aproximativ 30 de minute, am ajuns la prima noastră destinație, muzeul în aer liber Szymbark, centrul de educație și promovare al regiunii Kashubian.
Acest muzeu este plin de artefacte istorice fascinante, cum ar fi o casă din secolul al XVII-lea adusă chiar din partea de nord a Rusiei menită să arate condițiile de viață din Siberia în acele vremuri. Ne-a fost prezentat și trenul morții care aducea prizonieri în Siberia fără mâncare, apă și într-un frig îngrozitor. Dacă au avut norocul să supraviețuiască călătoriei, au ajuns în închisorile din Siberia, în magazii fără ziduri unde temperaturile reci de -50°C ale nopților siberiene nu puteau aduce nimic altceva decât moartea acelor bieți oameni, închiși de comuniști.  Dându-ne seama de atrocitățile comunismului care au avut loc în acele vremuri, toți am jurat să nu mai lăsăm acele lucruri îngrozitoare să se mai întâmple vreodată.
Mergând mai departe către lucruri mai vesele, am intrat într-o colibă uriașă de lemn care deține unul dintre Recordurile Mondiale Guinness. Cea mai lungă scândură de lemn de pe întreaga planetă! Nu mi-a venit să cred ochilor când am văzut-o: avea 46 m lungime! La scurt timp ne-am apropiat de ,, Casa Răsturnată”, o construcție construită cu susul în jos. După ce ne-am minunat de aspectul său din exterior am decis să vedem cum arată pe dinăuntru. Trebuie să spun că am avut cel mai ciudat sentiment, în timp ce mi-am dat seama că nu mă puteam ține pe picioare din cauza amețelii care mi s-a strecurat brusc în creier. După primii pași în casă, simțeam că nu aveam niciun control asupra reacțiilor corpului meu; chiar și mișcarea picioarelor devenise o adevărată provocare! Probabil creierul meu fusese complet dezorientat de acele decorațiuni care erau puse cu capul în jos, ca toată casa, de fapt. După ceva timp, am ieșit din casă, dar ne-am dat seama că am văzut o parte a unei lumi cu susul în jos când am trecut din nou pe lângă trenul prizonierilor în drum spre ieșire. Ne-am amintit că barbaria și cruzimea au întors la un moment dat lumea într-o direcție greșită provocând atâta suferință; încă o dată ne-am dat seama de importanța libertății și a echilibrului în lumea noastră de astăzi.
Ne-am oprit pentru prânz pe băncile din afara muzeului și apoi ne-am continuat călătoria. Următoarea oprire a fost castelul din Malbork. Aspectul și culoarea lui mi-au atras atenția de departe, dar abia când am ajuns acolo, mi-am dat seama cât de mare era de fapt! A fost construit inițial de cavalerii teutoni, un ordin religios catolic german, cărora li s-a oferit pământul pentru a-i învăța pe păgâni religia creștinismului. Ordinul l-a numit MarienBurg (Malbork în poloneză) în onoarea Mariei, Maica lui Isus. În 1457, a fost vândut de mercenarii boemi regelui Cazimir al Poloniei. L-am vizitat și, în cele din urmă, am fost surprinși să aflăm că fusese complet reconstruit după ce a fost distrus în 1945 de către germani, în al Doilea Război Mondial.
După ce-am luat cina în restaurantul castelului într-o atmosferă care ne-a aruncat înapoi în timp, a trebuit să plecăm și ne-am îndreptat înapoi spre casa noastră temporară, in frumosul oraș Gdańsk, fericiți și recunoscători pentru o zi atât de minunată, in care am aflat atâtea despre lume și, cel mai important, despre greșeli și realizări ale trecutului nostru.
(Ana Stănescu, CNSHB, clasa a X-a)
 
ZIUA 5, O RETROSPECTIVĂ A EXPERIENȚELOR TRĂITE
 
Astăzi a fost ultima zi a acestei experiențe uimitoare în Gdansk. În ultimele cinci zile, am trăit mai mult sau mai puțin ca un elev polonez obișnuit de aici. A fost o experiență minunată și a fost foarte plăcut să văd cum trăiesc, gândesc și învață alți elevi de vârsta mea din alte colțuri ale lumii.
Astăzi este a doua și ultima zi a simpaticului curs de design 3D. Folosind ceea ce am învățat miercuri, am reușit, cu puțină îndrumare, să ne creăm propriile modele 3D și să le imprimăm. M-am simțit bine să avem în sfârșit o dovada vie, fizică, a ceva ce am creat cu propriile noastre mâini. Ne-au ajutat același profesor universitar care ne-a prezentat miercuri designul 3D și un alt asistent de la universitate.
După terminarea cursului de design, a avut loc o ceremonie în care ne-am primit diplomele pentru ultimele cinci zile de muncă. După ceremonie, am mers cu toții la prânz, unde toți profesorii au ținut un toast, mulțumind gazdei noastre pentru experiența minunată pe care au reușit să ne-o ofere. A fost un moment emoționant pentru toată lumea și, chiar dacă lacrimile nu erau vizibile, cu toții am simțit un oarecare regret că urma ziua plecării. După prânz, ne-am luat rămas bun de la grupul din Turcia, ce trebuia să plece devreme. Văzându-i plecând, am început să mă gândesc la ceea ce am învățat și la ce am văzut în ultimele cinci zile: cum am învățat să programăm roboți, vizita la muzeul de fizică, vizita la castelul Malbork, o minune arhitecturală care datează din secolul al XIV-lea și cursul de design 3D. Plecarea lor timpurie ne-a făcut pe toți să ne dăm seama că această experiență se apropie de sfârșit, și că ne doream să petrecem mai mult timp alături de noii prieteni, ceea ce am și făcut în acea seară.
Una peste alta, călătoria noastră în Polonia a fost o experiență unică. Am învățat o mulțime de lucruri utile în timpul scurtei noastre călătorii în această țară frumoasă, care nu țin doar de STEM, ci și de istoria și semnificația strălucitului oraș Gdansk.
(Rareș Bratu-Iorga, CNSHB, clasa a XI-a)